Cum au cucerit americanii Parisul!
E vorba de modă, noi nu facem politică
Unul dintre cele mai faimoase evenimente, care și-a scris cursul în istoria modei pentru eternitate, este așa numita bătălie de la Versailles.
Spre deosebire de alte bătălii celebre aici n-a fost vorba decât despre un război, și el, cu ghilimelele de rigoare dintre creațiile de modă franceze și americane.
Momentul a fost genial intuit și preparat de Eleanor Lambert, cea căreia designul american îi datorează multe lucruri. Om de public relations autentic cu multiple conexiuni în lumea elitelor financiare americane, cu știința perfectă a construirii de relații favorabile, de care apoi să se poată folosi în scopuri care scuză mijloacele, Eleanor Lambert a avut ideea genială de a propulsa designerii americani în chiar centrul modei considerat pe-atunci a fi Franța, Parisul, și prin extensie Versailles.
Lucru cert:Versailles-ul avea nevoie de restaurare. Curatorii săi, cei care aveau grijă în acea vreme de locație și de obiectele de patrimoniu erau Gerald și Florence van der Kemp. La o mică discuție de vacanță pe Riviera franceză, Lambert îi sugerează subtil lui van der Kemp că, dacă se gândește la o strângere de fonduri caritabilă, ea are o idee, ce ar putea părea trăznită. Era nevoie de o sumă imensă, șaizeci de milioane de dolari, dar ideea era de-a aduna laolaltă toți oamenii bogați și influenți, aristocrație și fețe regale, care nu s-ar fi sfiit, în numele unei posibile afecțiuni pentru frumos dar și pentru afirmarea o dată mai mult a notorietății și imaginii personale să apară acolo și să gireze financiar o astfel de întreprindere, nu era o idee tocmai rea.
Marie- Helene de Rothschild avea să fie gazda evenimentului. Treptat lucrurile s-au conturat tot mai bine. Evenimentul avea să fie gândit ca un spectacol, pe scena Teatrului Gabriel, din incinta palatului, locație somptuoasă construită sub oblăduirea lui Ludovic al XV-lea și inaugurată la nunta fiului său cu Marie Antoinette și avea să rivalizeze cu petrecerile opulente rococo ale secolului XVIII, în buna tradiție franceză păstrată de secole.
Designerii francezi participanți aleși pentru acest eveniment erau nume ce nu mai aveau nevoie de nici o prezentare: Yves Saint Laurent, Emanuel Ungaro, Pierre Cardin, Hubert de Givenchy și Marc Bohan pentru casa Christian Dior.
Americanii erau, în scenariul preconizat de Lambert, invitații francezilor și alegerea lor i s-a datorat în cea mai mare măsură: Bill Blass, Anne Klein, Halston, Stephen Burrows și Oscar de la Renta.
Dintre toți aceștia Anne Klein era singura femeie și singura contestată chiar de colegii săi americani. Dedicată tipului de design practic, cu valențe sportswear care au și consacrat stilul american în modă, Klein era privită ca banală și nu suficient de artsy în rândul confraților săi de breaslă, deși din punct de vedere al business-ului avea un real succes pe piața americană. Concepția sa despre haine și femeia contemporană în relație cu garderoba sa era axată pe confort și accesibilitate nu lipsite de șarm.
În anul V de facultate am participat la o conferință pe teme artistice la Iași, împinsă de la spate de profesoara de istoria artei, o americancă. Colegele ei care predau la București în acea vreme, m-au felicitat pentru speech, dar și pentru aparența, care era Anne Klein sută la sută, după părerea lor. Am primit un catalog Anne Klein cadou și am putut vedea exact despre ce era vorba. Simplitate și sofisticare în module basic, ce puteau fi rotite inteligent în compunerea unei garderobe de sezon.
Halston era un nume deja consacrat pe piața americană ce puncta la toate aspectele celebrității: prezență masculină plină de chic, design actual și inovator, petreceri mondene și relații în jet set-ul vremii, toate asezonate cu o aroganță ce-l făcea să vorbească despre sine la persoana a treia.
Între ei,un tânăr cvasi necunoscut, Stephen Burrows, ce absolvise Fashion Institute of Technology în anul 1966. Până în 1973, anul Bătăliei de la Versailles câștigase deja un premiu Coty și avea propriul atelier în magazinul Henri Bendel. Era fascinat de Janis Joplin și Era Vărsătorului, cu consumul de droguri aferent, ce era privit ca o modalitate de amuzament și iluminare.
Cariera i s-a clădit pe schimbările și provocările culturale care au născut trendul disco, iar creațiile sale sunt pline de culoare, dinamice cu un vibe de veselie necontrafăcută, tinerești, aspect esențial pentru succesul său.
Bill Blass era deja un veteran la vremea aceea ca și Oscar de la Renta.
Designerii americani aveau să se întâlnească de multe ori până la evenimentul de la finalul lunii noiembrie 1973, încercând să se organizeze optim pentru un eventual succes în chiar inima modei mondiale, dar cu bune și cu rele, lucrurile nu s-au desfășurat chiar după plan.
Confruntarea a două maniere de-a exista în creația de modă, francezii reprezentanții de seamă ai vechii garde a couture-ului și americanii, noua avant garde a ceea ce începea atunci să se constituie ca ready- to-wear marca 7th Avenue n-a fost chiar simplă, dar asta voi dezvălui abia data viitoare.
Delicios articol !
Asteptam continuarea !
Mulțumesc frumos! Vine săptămâna viitoare!