O imagine din anii 90 ne-a parvenit, cumva iconică. Kate Moss celebrul model- femeie copil, rebelă, și nu se știe cât de asumată, cu adevărat, în acea perioadă, îmbrăcată, dacă se poate spune așa, cu o rochie transparentă, simplă, minimalistă,cu două bretele subțiri purtată peste niște panties negri.
Normal că era totul la vedere, suntem în anul 1993, la o petrecere unde Kate a ales să poarte acea piesă creată de Liza Bruce care, ulterior, așa cum declară chiar și acum, revistele de specialitate, a schimbat complet codurile a ceea ce însemna glamour-ul. O fată de 19 ani slăbuță și decontractată în atitudine, cu bustul la vedere, avea să dea seama despre un alt fel de a te uita la haine, la ce însemna să fii sexy prin intermediul acestora, totul într-o proporție bine dozată cu nonșalanță sau naturalețe, calitate a vârstei timpurii la fel cu un corp gracil, încă neformat, fără accente de vulgaritate.
Transparent, ușor, cu o tăietură en biais, bretele fine, rochii care par să atârne pe corpul purtătoarei, flatându-l, nici prea mult nici prea puțin, dantele, satin sau mătase, toate sunt, deodată sau pe rând, amestecul alchimic care seduce necondiționat din punct de vedere vizual. Și nu doar bărbații.
Cum a apărut rochia furou, sau slip dress, cum este ea numită -în modă, este o chestiune ce merită dezbătută acum când ne apropiem de solstițiul de vară.
Este o piesă cheie care merită a se afla în dulapul oricărei muritoare, dar merită totodată și specificația că nu poate fi purtată de oricine- fără nici un fel de supărare! Pentru acest tip de creație trebuie să deții un corp tonifiat, nu neapărat slab, pentru că prin intermediul croiului si al materialelor se citește cam orice defect corporal.
Rochia furou provine din categoria veșmintelor underwear, adică de dedesubt, sau a lenjeriei- piese de altă dată, ca și cămașa care se purta imediat pe piele pentru a proteja outerwear-ul- veșmintele exterioare, de fluidele corporale. Mai întâi în variante extinse și complexe, cu mâneci și decorațiuni bogate, acestea s-au simplificat o dată cu trecerea anilor, până la forma pe care o vedem azi.
Unul dintre portretele celebre ale Mariei Antoaneta, executat de Elisabeth Louise Vigée Le Brune în anul 1783, ne-o înfățișează pe regină într-o robe de chambre, de fapt o robe chemisier - rochie cămașă- destul de sofisticată față de variantele contemporane minimale, dar care la vremea respectivă a stârnit un scandal considerabil. În traducere mot a mot robe de chambre înseamnă rochie de cameră, deci este cât se poate de evident că rochia se purta doar în interior și era menită a fi văzută doar de intimii feței regale.
Mai târziu a apărut un alt articol permisiv, din punct de vedere al comodității purtării reprezentat de tea gown, o piesă lejeră, dar cuceritoare în care femeilor le era permis să primească vizite la ora ceaiului.
De la robe de chambre, la tea gown și apoi la rochiile fetelor flapper, moda a curs firesc, o dată cu istoria, înspre favorizarea unor piese comode, care să îngăduie mișcarea, să fie comode și-n egală măsură fermecătoare sau sexy.
Liniile simple, despărțite de corp atât cât trebuie, ale modei anilor ‘20, au fost ulterior declinate în croiurile en biais ale anilor ‘30 puse în valoare magistral de Madeleine Vionnet. O rețetă de succes aplicată apoi și de alți creatori de modă și costum care au conturat imaginea femeii fatale din epocă și au dat naștere acelui tip de glamour inconfundabil hollywoodian.
Deja la momentul respectiv se putea vorbi despre un soi de rochie furou. Marea lor majoritate erau sumare la nivelul umerilor și al decolteului, cu tăieturi alunecoase ce subliniau talia și șoldurile lăsând cuceritor la vedere mult din pielea personajelor.
Anii șaizeci, cu regăsirea drepturilor femeii face ca moda să irumpă în zona puțin cercetată până atunci a asumării feminității cu tot ce putea ea să insemne- picioare și sâni la vedere. Rochiile decoltate cu bretele spaghetti- numite astfel tocmai pentru că sunt foarte subțiri, au fost vedete apoi în decada anilor 70, perioada disco prin excelență, cu creația marcantă Halston ce a inspirat ulterior și cinematografia- dacă facem referire la filmul lui Brian de Palma din 1983 Scarface, unde o tânără actriță superbă, Michelle Pfeiffer defila nonșalant în costume semnate de Patricia Norris, rochii furou sexy în diferite culori și cut-uri, toate având ca numitor comun seducția.
A sugera fără să arăți totul, este cheia magică a acestui articol care a ajuns dintr-un articol de lenjerie la marele succes de public al anilor ‘90, ce a condus ca piesa să fie un hit al epocii, minimaliste ca și trend, dar maximaliste ca număr de purtări.
Winona Ryder, Kate Moss, Prințesa Diana în Galliano în 1996 după divorț, Caroline Bessette Kennedy la nuntă, Courtney Love sau Gwyneth Paltrow, femei iconice ale perioadei au ales acest item pentru a fi purtat în multe dintre ocaziile publice pentru dezinvoltura, șarmul și comoditatea sa.
În zilele noastre Rihanna, nu neapărat vedetea mea favorită, este o mare fană a acestui articol de modă, nefiind puține ipostazele în care a fost surprinsă fotografic purtând-o.
Combinațiile sofisticate ale croiurilor en biais cu intarsii de dantele, resuscitate de John Galliano ca director artistic al casei Dior la finalul decadei ‘90 au avut și ele momentul lor de demnitate și glorie în epocă
iar rochiile sunt perfect purtabile și astăzi.
