Portul popular/Noi valențe și surse de inspirație
Expoziție vedetă la Muzeul Etnografic Cluj
Un proiect inedit inițiat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei aduce în atenția publicului o expoziție ce a fost vernisată ieri, la orele 18.00 la Sala Mare a Palatului Reduta de pe strada Memorandumului nr. 21.
Ideea inițială care s-a păstrat ca atare din momentul demarării proiectului, acum aproape un an, a fost aceea de a valoriza într-un mod diferit piesele de patrimoniu deosebite pe care muzeul le deține.
Combinația ce alătură piesei de patrimoniu o creație a unui designer român este cel puțin inedită în peisajul expozițional din România, și se pare și dincolo de granițele țării.
A mai existat o astfel de manifestare, cel puțin la fel de interesantă, organizată de MUCEM- Musée des Civilisations d’Europe et de la Méditerranée- acum doi ani, intitulată Fashion Folklore ce alătura creații haute couture unor piese de port tradițional venite din toată lumea, inclusiv ii românești provenind din Muzeul Municipiului București. Piesele prezentate, creații ale unor designeri de renume mondial, erau inspirate din tot ceea ce am putea denumi generic port popular, etnic sau tradițional.
De data aceasta, 14 designerii români au fost rugați să creeze ansambluri vestimentare, ținute complexe sau mai simple care să complementeze piesa de patrimoniu, subliniindu-i calitățile estetice nepieritoare, într-un spirit contemporan, potrivit epocii actuale.
Demonstrația necesară și valabilă a imortalității unor astfel de exponate, independente ca valoare de un cadru precis trasat.
Găsesc cu cale să divulg, finalmente numele participanților. Am pornit pe ideea clară de a invita designeri de modă din mai multe generații, din mai multe colțuri ale țării și din Moldova noastră de peste Prut, cu modalități și viziuni diverse de creație, pentru a sublinia, o dată mai mult dacă era nevoie, caracterul ubicuu al creației tradiționale raportate la demersurile individuale. Un fel de unitate în diversitate a vârstelor creației dar și a abordărilor generoase și felurite- lucru perceptibil de altfel de-a lungul sălilor expoziției.
În ordine alfabetică veți vedea creații ale următorilor designeri: Maria Amelian, din București, Teodora Baciu Ilca din Cluj-Napoca, Andra Clițan- Baia Mare, București, Dubai, Sonia Jessica Durco- Sebeș, Ana Farîma- Arad dar și Moldova de peste Prut, Cristina Grama- Cluj-Napoca, Cristina Lazăr- Timișoara, Anamaria Lazăr,-Cluj-Napoca, Luciana Matei-Timișoara, Zsolt Popa- Satu Mare, Roberta Ritter-Arad, Anamaria Vișovan-Timișoara, Nicolai Vulpe-Cluj-Napoca dar și Moldova de peste Prut- plus subsemnata.
Compunerea echipei a suferit și ea modificări substanțiale de-a lungul perioadei de lucru. S-a pornit cu mult entuziasm din partea unora, sau s-a renunțat pe parcurs. Cred că orice formă de implicare în absolut orice proiect, fie el artistic sau de viață vine la pachet cu o formă de responsabilizare. Ca în orice cursă va câștiga cel perseverent, cel care iubește cu adevărat ce face și își asumă acest fapt. O formă de autenticitate cu tine însuți, la fel de potrivită temei în discuție.
Nu a existat nici un fel de formă de cenzură creativă, nici din partea mea ca și curator și nici din partea instituției. Am ales acei oameni convinsă fiind că vor face ceva bun, ceea ce se va putea proba relativ ușor.
Modul cum am selecționat din vasta arhivă a muzeului anumite piese de patrimoniu a fost, din nou axat pe diversitate- articole și etnii diferite: pieptare, cămăși, brîuri sau chimire, zadii sau fuste, cojoace, sumane, pălării, amestecate, ce nu proveneau dintr-o singură ținută de port.
Ca într-un fel de loto creativ, ele s-au amestecat pentru o tragere la sorți ce s-a desfășurat la sediul muzeului la începutul lunii februarie, cu filmarea aferentă trimisă protagoniștilor proiectului.
Cu cât piesa de patrimoniu era mai complexă și pregnantă, cu atât demersul designerului era mai dificil. O piesă intensă cromatic atribuită unui designer ce lucrează mai mult în culori neutre sau alb negru a devenit, fără îndoială o provocare. Un articol mai simplu ca formă sau extindere, un brâu, de pildă, oferă o libertate enormă de creație. Lucrurile s-au împărțit iar smerenia aferentă gestului artistic al fiecărui creator a devenit parte intrinsecă a procesului. Există un fel de cuantificare rezonabilă a celor două elemente implicate- tradițional versus contemporan?
Rămâne de văzut.
Perspectiva obiectelor modei amplasate într-un cadru muzeal nu este nici ea, una de neglijat. Avem cam mult de recuperat pe acest tărâm al valorificării creației de modă prin intermediul muzeelor, sau galeriilor de orice fel, de aceea intervenția aceasta în contextul actual românesc rămâne una extrem de importantă.
Moda, proces social și civilizator se depărtează astfel de conotația facilă pusă în cârca ei cam demultișor de un soi de star sistem la putere ce voluntar sau involuntar a plasat-o pe orbita superficialității cu orice preț.
De la concept, la creație, la implicațiile nesfârșite pe care obiectele vestimentare le atrag după ele, simbolistici sau traiecte diverse- tot acest proces dinamic, continuu este de natură să intereseze, să fascineze, să demonstreze finalmente că produsul vestimentar este și va rămâne unul esențial în economia civilizatoare.
În vremea când artiștii și meșteri populari creau piesele de patrimoniu pe care le veți vedea alăturate creațiilor designerilor români, nimeni nu numea aceste creații modă. Erau obiecte vestimentare de nedespărțit de esența ființei săteanului. Moda a sosit mai târziu ca să tulbure perenitatea unor astfel de acte artistice.
Noi am încercat să reconciliem moda “frivolă” cu autenticul imanent. Sperăm că misiunea a reușit, așa că vă îndemnăm să vizitați expoziția până în data de 25 septembrie. Manifestarea se va încheia cu o prezentare de modă care va include DOAR creațiile designerilor care, de altfel vor fi puse în vânzare.
Felicitari pentru idea si realizarea expozitiei, pacat ca tine atit de putin !
Ar trebui executate niste fotografii absolut frontale, toate de aceeasi inaltime , care apoi sa fie marite cit o usa si caserate pe panouri , expuse la rind intr-o sala mare, vestibul de intrare, etc. Este pacat ca aceste ansambluri sa “dispara” dupa 25 septembrie.