The Battle of Ideas

Fleacuri de vacanță

Rețelele sociale au devenit ceva înfiorător. Mi-e cât se poate de clar că se duc în cap. Am dat zilele astea cu snooze, unfollow și unfriend cât pentru un an. De aceea am decis că dacă am ceva de zis, să o fac pe aici.

Și asta este destul de discutabil pentru că, excepție făcînd postările legate de modă- cele care vin ca și completare vizuală a audio-ului de la Radio Cluj din fiecare săptămînă, parcă n-aș avea atîtea de spus…

Totuși…am ajuns acasă după o lună petrecută pe coclaurile franceze. N-are sens să creez mari iluzii sau posibil, invidii, n-am prea ieșit. Pot să număr pe degetele de la o mână, totalul ieșirilor.

Dacă am cărți, căldură și confort, mi-e departe gândul de a ieși.

Douăzeci și patru de ore din existența designerului X…hai că vă zic: trezirea după ora 11, cafeaua și croissantul la pat, sau alte delicatese de boulangerie… ordine și așezat lucrurile la loc, mâncărică de făcut- dacă era cazul…apoi luat cartea în brațe și zăcut în fotoliu à côté du sapin.

Seara când era tot familionul strâns, filme și vin, prosecco și alte prostii- eu cu lucrul de mână, că doar când am timp de extravaganțe?!

Plus e foarte relaxant. Recomand. Este o metodă perfectă de purificare nevrotică. Asta în caz că aveți issues de astea.

Cam așa.

Am fost la Yvoire, orășelul meu de suflet, la Thonon la târgul de Crăciun, la zăpadă de două ori, pe malul lacului, la plimbare, care-i peste drum de casă, după un parc impunător, la Lyon și punct. Nu socotesc aici shopping-ul.

Asta a fost tot. Daaar…fiecare loc poate țese o poveste aparte dacă știi cum să te uiți la ce te înconjoară.

Nu-mi dau seama de unde mă mână, existențial, o curiozitate aparte. Pentru orice. Nu- mi ajunge viața pentru cercetare și despicatul firului în patru, opt, șaisprezece etc.

Iar ideea de a contura scenarii mentale, doar privind la o fereastră, sau orice tip de ancadrament, susceptibil de a ascunde vreun mister, reprezintă o tentație prea mare în cursul unor plimbări de căscat ochii.

Am citit The Battle of Versailles de Robin Givhan care este o carte superbă,(mă ceartă Daria că folosesc prea des cuvântul acesta), mai întâi ca info și apoi ca punere în pagină și frază. Eu aș zice că pentru un designer de modă e un must read.

The Battle of Versailles, sau cum spun francezii Le Grand Divertissement à Versailles din 1973, a reprezentat un moment esențial în istoria modei. Un eveniment conceput în scopul strângerii de fonduri pentru restaurarea castelului, a adus pe scena Teatrului Gabriel, cele două tabere, foarte diferite ca maniere de creație, francezii și americanii, aleși pe sprânceană.

Poveste lungă spusă scurt…americanii au triumfat în chiar casa gazdelor. De ce, cum, și alte detalii le voi devoala la o rubrică viitoare Radio Cluj…la modă.

Pentru fiecare nume pe care autoarea îl pomenește în carte s-a cerut cercetare, fie model, fie designer, fie curator, coregraf, responsabil cu PR.

Când am ajuns cu lectura la seara spectacolului, mi-am pus coloana sonoră, așa cum era indicat în volum, ca să pot intra în atmosfera de atunci.

Norma Jean in Burrows© Jean-luce Huré

Există un documentar pe temă, dar în Franța nu l-am putut vedea. O să încerc de aici. M-am bucurat prostește că franțujii au luat-o pe coajă, chiar și retroactiv. Prinși în prețiozitatea excesivă agrementată cu tradiția indiscutabilă și cu savoir faire- ul specific couture au pierdut din vedere momentul schimbării reprezentat de ready to wear în care americanii începeau să și consolideze tradiția.

Plus modelele, preponderente black. Le-am urmărit pe fiecare în parte, practic, când citești o astfel de carte, o faci cu creionul în mână. Finalul i-a aparținut lui Oscar de la Renta, iar modelele au defilat pe Love’ s Theme a lui Barry White.

Erau cu siguranță, niște vremuri aparte acei ani, din multe puncte de vedere. Voi reveni asupra subiectului căci merită cu prisosință.

O carte care te atrage este aidoma unei călătorii sau plimbări. Nu este nici o diferență. Diferite tipuri de trasee.

La Lyon merg pentru a doua oară. Din păcate Musée des Tissus et des Arts Décoratifs era închis, așa că am fost la alt muzeu care m-a cucerit pe de-a întregul: Musée des arts de la Marionnette. O colecție impresionantă de păpuși, am citit că ar deține vreo 2700 de exponate. O altă lume de poveste.

Am amintirile de copil care a stat mult prin atelierele în care se confecționau marionetele- am văzut toate etapele până- inclusiv- la crearea costumelor miniaturale. Tata, care era pe atunci directorului Teatrului de Păpuși din Cluj, mă lăsa cu orele acolo, să casc ochii.

Acolo chiar ești în proximitatea nașterii viitoarei povești. Muzeul oferă acum o expoziție cu valențe interactive, cu scopul clar de a atrage copiii. Dar și adulții, că era plin…

Uimitor rămâne, chiar și pentru mintea de adult, cum păpușarii iubesc și insuflă viață marionetelor. Delicatețea gesturilor lor- modul cum se apropie de ele…sunt vii deja, în mintea și măiestria păpușarului.

Muzeul este situat în orașul vechi, pretext nemaipomenit pentru plimbare. Vechi înseamnă trecut, înseamnă- incontestabil valoare, alte valori- de ce mă simt atrasă de trecut?

Ai timp când umbli de năuc pe vântul rece de ianuarie să te introspectezi astfel…și în egală măsură să te invalidezi cu mintea maimuță că ai fi ‘‘expirată”, cum mi-a zis mama, o dată cînd i-am răscroit generos decolteul, atenționându-mă, să fac în așa mod, ca să nu lase loc de comentarii.

Și totuși…ce greu ne știm trăi prezentul.

Apoi bûche citron, mniam, la căldură, cu prosecco…ăsta da prezent, care este deja trecut și va fi mai mult ca trecutul, miercuri când voi merge la sală.

Printre altele, în această vacanță mi-am impus să fiu leneșă, să nu fac nimic din ce nu vreau și am intrat fără să știu în trendul beauty pe 2025, Therapeutic Laziness așa cum l-au evidențiat cei de la WGSN, că asta și înseamnă trend forecasting…să iei pulsul consumatorilor din vreme, știu ei ce știu. N-oi fi doar eu!

Mai am doar două chestiuni de adresat și apoi mă culc.

Una dintre ele este o pictură bizară, pe care am zărit-o pe un zid, într-o piață la Thonon, un soi de alegorie vizuală care ne-a mirat pe amândouă, legând cumva lucrarea asociativ cu știrile din Ro- se va vedea de ce.

La fel cum am căutat în urmă cu ani buni, o etichetă a unui vin ce se chema Serafim, care-mi părea adresată ( cu manechin de croitorie, mașină de cusut și toate alea) pentru că n am mai găsit-o pe nici o altă sticlă, nici pe internet și aiurea, nici imaginea cu pricina n are nici un fel de referință și nu știi de ce, pentru ce și cum a apărut acolo.

Mistica new-ageistă din mine încheie cu o altă imagine tulburătoare, veche și aceasta, dintr-o carte intitulată: L’ Astrologie, L’Histoire, les Symboles, les Signes, de Solange de Mailly Nesle, de fapt un album pe cinste, ce beneficiază de o iconografie aparte.

Bayerische Staatsbiblotehek Munich

.O exemplificare a celor douăsprezece zodii cu repartizarea lor pe tot ce înseamnă corpul uman și organele. Berbec-capul, Taur -gîtul … ce să mai zic de desen?!

Am pus tot anul într-o imagine.