Tough as you
Sumară istorie a bocancilor, cu referire la un articol de succes: Dr. Maertens
Multe dintre articolele vestimentare pe care le purtăm astăzi au în spate o istorie puțin cunoscută care merită readusă în prim plan.
Printre aceste obiecte devenite iconice se află un tip de încălțăminte care a devenit banală, aidoma jeanșilor cu care alcătuiește o combinație irezistibilă cu precădere în rândul tinerilor.
Vorbim astăzi despre bocanci, combat boots sau celebrii dr. Martens, Doc sau DM s așa cum au intrat ei în vocabularul cotidian.
Bocancii sunt reteța vestimentară care merge la sigur, deoarece sunt practici, dacă sunt realizați corespunzător sunt comozi, rezistenți, conferind acel aspect cool după care tinerii și multe subculturi, s-au dat în vânt.
Nu întâmplător creația dr. Martens a pornit din articolul numit combat boots. Acestea erau cizme de luptă, tradus - mot à mot- folosite de soldați în timpul celor două războaie mondiale. Dar ele nu au apărut atunci.
Forma acestora a fost optimizată de-a lungul timpului, datorită necesităților aparte dictate de condițiile de luptă. Standardizarea unui anume tip de încălțăminte, favorabil în luptă, a început în sec. XIX odată cu războaiele napoleoniene și Războiul Civil American. Tipuri de ghete și cizme diferite- hessian, blucher sau brogan au conturat primele forme a ceea ce am putea numi astăzi bocanc.
Cizma numită hessiană era un tip de cizmă înaltă, de călărie, populară la începutul sec. XIX, în vreme ce blucher denumește tipul de pantof croit dintr-o singură bucată de piele cu șireturi în față. Brogan erau inițial niște ghete cu denumirea provenind din limba veche irlandeză unde broc înseamnă pantof, gândit pentru muncă și teren umed și noroios, iar toate acestea combinate au dus la crearea tipului de bocanc pe care soldații l-au purtat în timpul celor două războaie mondiale.
Un fapt interesant este că, inițial, aceștia nu erau diferențiați în stângul și dreptul, ceea ce îi făcea extrem de incomozi la purtare, fiind modelați de picior în timpul purtării cel mai adesea anevoioase.
De altfel afecțiunea denumită trenchfoot- picior de tranșee- era una des întâlnită în rândul soldaților ce erau expuși timp îndelungat frigului și condițiilor de igienă precară ce determinau o proastă circulație sangvină.
În ceea ce-l privește pe dr. Klaus Maertens, cel căruia lumea îi datorează creația inițială a celebrilor DMs, aflat în 1945 pe pârtie, suferă un accident care-i lezează piciorul, nu știm dacă stângul sau dreptul. În procesul de vindecare el realizează că un tip de încălțăminte cu talpa aerată ar ajuta atât la mers cât și la comoditate. Îi propune fostului său coleg, inginer mecanic de profesie Herbert Funk să realizeze acest tip de încălțăminte la modul serial. Inițial cu resurse reciclate provenind din stocurile armatei, bocancii dr. Martaens s-au bucurat de un mare succes, acesta vânzând ulterior patentul firmei britanice Griggs, care a început de-atunci să-i fabrice adăugându-le cusătura specifică galbenă, iar talpa pe pernă de aer s-a consacrat de atunci ca AirWair.
Începând cu anii ‘60 bocancii dr. Maertens devin articolul preferat al diferitelor subculturi: skinheads, punk la mijlocul decadei 70, mai târziu în anii ‘90 curentul grunge. Aerul rebel și nonconformist al acestui tip de încălțăminte care situa purtătorul în zona underground, marginală, a societății ca și tipul de ideologie asociat- acela de revoltă și neadaptare la normele societății au condus la un succes nebănuit în rândul tinerilor ce nu se mai identificau cu valorile părinților și doreau să demonstreze acest fapt, în primul rând prin vestimentație.
Punk- iștii combinau bocancii cu jachete de piele, carouri, ace de siguranță, mai degrabă ca o formă de anarhie și haos, respingând tot ceea ce putea fi considerat ca normalitate, iar Sid Vicious din formația Sex Pistols și-a adus propria atribuție vizuală, dublată de atitudine, în epocă.
Imagine iconică a unei revoluții sociale, atracția pentru bocanci s-a transformat într-un simbol al curajului, asta și datorită dificultății la purtat. Cel mai adesea aceștia s-au păstrat grei, masivi, iar conotația războinică nu i-a părăsit nici în zilele noastre.
În ce privește bocancii dr. Martens, inițial preferați de lucrători - poștași sau muncitori în fabrică- au avut momentul lor inițial de glorie atunci când chitaristul Pete Townshend de la The Who i-a purtat pe scenă la un concert la Londra în 1966.
Doi designeri japonezi, Rei Kawakubo și Yohji Yamamoto i-au adus pe catwalk la mijlocul decadei 80 revoluționând modul cum occidentalii priveau moda.
Firma Dr. Martens a lansat și o linie vestimentară în colaborare cu Red or Dead- brand britanic din Camden Town- brevetând conceptul unui tartan (stofă de lână tipic scoțiană) personalizat McMartens folosit chiar și-n zilele noastre
De la cizme de război la articol fashion, evoluția surprinzătoare a bocancilor dă seama odată mai mult despre complexitatea dinamicii modei și modelelor în societate.
Misto articol, credeam că-s doar pentru fashion, dar sunt super practici chiar si dup ploaia clujeana, pedalând zilnic.